Elena își începe ziua de muncă la ora 8 dimineața. Își pune șorțul pe care l-a călcat cu grijă cu o seară înainte, își salută colegii din bucătărie și începe să curețe legumele. Urmează această rutină de mai bine de un an și nu pare să se fi plictisit nicio clipă.

La 27 de ani, Elena are interesele și comportamentul unei adolescente de 15 ani, ceea ce o face să-și găsească cu greu prieteni. Prietenii ei sunt colegii de la cantina unde lucrează zilnic până la ora 16:30. În pauzele de lucru, atunci când mâncarea pregătită este distribuită persoanelor în vârstă, angajații stau la ceai și povestesc. Programul de lucru i se potrivește, iar colegii o fac să se simtă parte din comunitate.

Persoanele cu dizabilități și din grupuri defavorizate se confruntă adesea cu dificultăți în a-și găsi un loc de muncă în Moldova.

La Floare de Cireș, o companie de catering și prima întreprindere socială din sectorul alimentar din țară, tinerii cu dizabilități dezvoltă o serie de abilități utile atât pentru locul de muncă, cât și pentru viața de zi cu zi.

Nouă persoane lucrează în bucătăria cantinei sociale Floare de Cireș din satul Răzeni. Opt dintre ele au dizabilități fizice și intelectuale. Bucătăreasa-șefă, Larisa Platon, lucrează aici din 2016. Deși domeniul îi era familiar, având experiență anterioară ca brutar, recunoaște că a fost surprinsă și nu știa cum să reacționeze când a aflat că va lucra cu tineri cu dizabilități. Acum, la aproape 10 ani distanță, nu-și poate imagina munca fără ei.

Întreprinderea socială fondată de asociația locală Eco-Răzeni include acum mai multe activități: cantina socială, un serviciu de catering și o seră de legume aflată încă în faza de dezvoltare.

Cateringul e activitatea principală, cu clienți din toată țara. Iar la cantina socială se pregătesc și distribuie prânzuri calde de patru ori pe săptămână pentru aproximativ 100 de vârstnici din sat.

Igor, un tânăr de 28 de ani cu sindromul Down, este printre primii angajați ai echipei. Sarcina lui este să spele și să pregătească recipientele pentru livrarea mâncării. Larisa își amintește că începuturile cu Igor au fost dificile.

El nu vorbește, dar comunică cu cei din jur prin gesturi. De multe ori, bucătăreasa avea nevoie de timp pentru a-i înțelege nevoile. După cinci ani de muncă împreună, Igor și Larisa reușesc să se înțeleagă din priviri.

„Învăță repede și acum se descurcă fără prea mult ajutor din partea mea sau a colegilor”, spune Larisa.

Floare de Cireș a fost lansată în 2012, ca o inițiativă a Eco-Răzeni, cu sprijinul guvernului austriac și al altor donatori. În prezent întreprinderea numără 43 de angajați, dintre care doi se află în concediu de îngrijire a copilului. 27 de angajați sunt oameni cu diferite tipuri de dizabilități sau care provin din medii sociale defavorizate. Întreprinderea este acum stabilă financiar și generează profituri care sunt reinvestite în asociație.

Cifra de afaceri anuală a crescut de la doar 50.000 de euro în 2015 la 200.000 de euro în 2017, ajungând la puțin peste 1 milion de euro în 2023. Potrivit lui Gurău, în perioada 2017–2023, un euro investit de donatori externi a generat cel puțin dublu sub formă de taxe plătite la bugetul de stat al Republicii Moldova.

În Austria, statul sprijină întreprinderile sociale prin diferite mecanisme de finanțare, explică Sergiu, inclusiv creând locuri de muncă pentru persoanele din grupuri sociale defavorizate.

Modelul austriac al întreprinderilor sociale a inspirat crearea Floare de Cireș, iar munca sa cu tinerii din Răzeni a fost motorul ideii de a deschide oportunități pentru tinerii cu dizabilități.

„De-a lungul anilor, din 1998 când Eco-Răzeni a fost fondată, am observat că multe activități erau dedicate tinerilor fără dizabilități, care apoi plecau din sat. În urmă rămânea o altă categorie de tineri excluși.”

După ce a absolvit universitatea în 2005, Sergiu a decis să rămână în sat și să lucreze pentru Eco-Răzeni. A devenit director executiv în 2006, iar începând cu 2010, el și o echipă de voluntari au început să elaboreze idei pentru a sprijini tinerii locali care aveau dificultăți în a-și găsi un loc de muncă.

Inițial, au identificat aproximativ 30 de tineri cu dizabilități din sat care nu aveau un loc de muncă. Deși la început le lipsea experiența necesară, datorită partenerilor austrieci și altor donatori au reușit să înființeze ceea ce ulterior avea să se numească „întreprindere socială de inserție.”

Pe lângă angajarea propriu-zisă, din 2015 Floare de Cireș organizează cursuri de formare profesională la locul de muncă pentru persoane cu dizabilități sau din medii defavorizate, atât din zonă, cât și din alte raioane.

Absolvenții cursurilor reușesc să-și dezvolte abilități tehnice și personale care îi ajută să se angajezeîn sectorul public alimentar în localitățile din care provin. Participanții din Răzeni rămân adesea să lucreze la cantina socială, ca Elena și Igor.

Natalia Zaltur are 41 de ani și este și ea una dintre persoanele care au finalizat cursul de instruire. Astfel, și-a găsit un loc de muncă în bucătăria unui restaurant din Chișinău. A lucrat acolo cinci ani, dar din cauza problemelor de sănătate care-i îngreunau munca, s-a întors acum doi ani la cantina socială. Specialitatea ei, după cum ne-au spus și colegii, este prepararea sosurilor.

Două femei cu același nume lucrează într-un colț al bucătăriei cantinei. Larisa Platon le numește Ana și Anișoara. Ana are 42 de ani și lucrează la cantină din toamna anului 2023, iar Anișoara, de 27 de ani, face parte din echipa cantinei din 2019. Povestea Anișoarei este neobișnuită.

Din cauza dificultăților de mobilitate, până la 14 ani aproape că nu se putea mișca și era izolată de toate activitățile. Larisa Platon își amintește că Anișoara abia putea sta în picioare când a venit prima dată la cursuri. În timp, mobilitatea ei s-a îmbunătățit considerabil.

„Progrese mici, dar foarte importante pentru ei”, spune ea.

Cursurile durează patru luni și sunt organizate de două ori pe an pentru tineri cu vârsta între 16 și 35 de ani. Activitățile teoretice alternează cu cele practice. De regulă, participanții sunt selectați printr-un proces de aplicare, iar informațiile despre aceștia vin adesea de la direcțiile de asistență socială, unități medicale locale și alte asociații civice.

„Aproximativ 20% dintre cei care se înscriu nu reușesc să intre din prima, dar îi includem în sesiunile următoare. Nu a existat niciodată un caz în care cineva să-și dorească cu adevărat să participe și să nu aibă șansa”, spune Sergiu Gurău.

Pe durata cursurilor, participanții rămân în Răzeni. Cei veniți din alte zone primesc cazare gratuită în locuințele sătenilor cu care întreprinderea colaborează.

La orele practice, participanții învață diverse sarcini din bucătărie sub îndrumarea Larisei Platon. De la instructoarea Aliona Malîșenco învață cum să servească mâncarea și să interacționeze cu clienții, familiarizându-se cu tendințele în ospătărie.

Când a început acest loc de muncă, acum patru ani, Aliona Malîșenco recunoaște că avea propriile dubii.

„Credeam că oamenii cu care voi lucra vor fi dificili și că va fi greu să comunic. Dar după ce am instruit primul grup de tineri timp de patru luni, mi-am dat seama că m-am atașat de ei.”
„Suntem mândri că am putut să-i ajutăm, să le oferim direcție și sens. Este important să nu rămână ascunși, izolați. Au dreptul să fie tratați ca egali”, spune ea.

Irina Mîndrescu este fostă profesoară de geografie și s-a alăturat echipei Eco-Răzeni în 2019. Aici, predă ore tinerilor despre abilități de viață independentă, de gestionarea banilor și a timpului, precum și igiena personală.

Irina îi încurajează pe studenți să folosească carduri bancare și aplicații online.

„Le arăt cum să retragă bani și cum să instaleze și să folosească aplicații pe telefoanele lor. Pentru ei, e ceva cu totul nou – aproape «cosmic»! Sunt foarte entuziasmați.”

La dezvoltarea cursurilor, Sergiu și echipa sa au ținut cont de faptul că unii tineri nu știu să citească, să scrie sau au dificultăți de înțelegere. Așadar, cursurile au fost concepute folosind cât mai multe materiale vizuale și ghiduri video. De asemenea, numărul redus de participanți – aproximativ 10 – face ca fiecare să primească atenția și implicarea cuvenită.

Pe durata programului, participanții primesc o bursă de aproximativ 1.500 de lei pe lună și trebuie să învețe să o gestioneze singuri, de multe ori pentru prima dată.

Formatorii spun că uneori este mai greu să comunice cu părinții decât cu tinerii îșiși.

„Părinții tind să fie supraprotectori și nu cred în potențialul copiilor lor. Preiau toate responsabilitățile în loc să-i ajute să devină independenți.”

„Încercăm să le explicăm că părinții azi sunt, dar mâine poate nu vor mai fi. Ce se întâmplă atunci? Avem cazuri de tineri care lucrează cu noi de peste 10 ani. Dacă rămâneau acasă, nu aveau nicio perspectivă”, adaugă ea.

Rareori, unii participanți au nevoie de două sau trei încercări pentru a finaliza cursurile. Una dintre aceste excepții este Elena, care a urmat primul curs acum aproape 10 ani. La acea vreme, mâncarea pentru cantina socială și serviciul de catering se pregătea în aceeași bucătărie, ceea ce era foarte solicitant pentru ea, spune mama sa, Maria Bivol.

Ulterior, Elena a încercat să muncească și în alte părți – confecționare de portofele, cusut, curățenie – dar nu a reușit să-și păstreze un loc de muncă din cauza conflictelor, lipsei de interes sau a gradului de dificultate la muncă.

„Nu-i place să fie criticată sau să i se spună autoritar că face ceva greșit. Are nevoie de o abordare diferită”, spune Maria Bivol.

În toamna anului 2023, Elena a urmat cursurile pentru a doua oară și de data aceasta a reușit, primind un loc de muncă în bucătăria cantinei sociale.

Mama Elenei observă schimbări pozitive. Fiica ei este punctuală, își îndeplinește conștiincios sarcinile și are grijă de uniformă. „Eu doar o spăl – ea se ocupă singură de călcat.”

Aproximativ unul din trei tineri care urmează cursurile reușește să se angajeze, fie în cadrul întreprinderii, fie în altă parte.

Bucătăria de catering - sursa principală de venituri proprii a întreprinderii - se află într-o altă parte a satului Răzeni, la aproximativ doi kilometri distanță. Această clădire este folosită de aproape doi ani.

O altă clădire aflată în construcție peste drum va găzdui partea teoretică a cursurilor. În prezent, orele au loc în liceul din sat, ceea ce limitează numărul de participanți.

Floare de Cireș are planuri și pentru formarea viitorilor grădinari într-o seră din apropiere.

„Suntem încă în căutarea unui grădinar sau a unei persoane care să poată coordona activitatea tinerilor în acest domeniu. Avem sera, dar nu funcționează la capacitatea dorită”, spune Gurău.

Aroma plăcintelor proaspăt coapte umple bucătăria de catering. Pregătirile sunt în toi pentru o masă festivă destinată unui client.

„Planificarea și organizarea sunt esențiale pentru o activitate de succes”, spune Anna Temciuc, ajutor de bucătar.

Fiica Annei, Tatiana, este bucătară-șefă în bucătăria de catering. În absența ei, Anna preia conducerea echipei. Lucrează în domeniu de 38 de ani, dintre care ultimii 10 la Floare de Cireș.

Munca poate fi foarte solicitantă. Pentru comenzile mari sau cele livrate în zone îndepărtate, lucrătorii trebuie să fie prezenți la 4 sau 5 dimineața. Alteori, când volumul este mare, programul se prelungește până aproape de miezul nopții.

Aliona Țurcan, avocată specializată în sectorul non-profit, spune că antreprenoriatul social a început în Moldova acum aproximativ 15 ani, impulsul inițial fiind oferit de un studiu privind baza legislativă, comandat de Fundația Est-Europeană.

Acesta a stârnit un val de interes, în special din partea organizațiilor care lucrau cu persoane defavorizate: persoanele cu dizabilități, mame cu mulți copii, femei în concediu de maternitate, foști deținuți, pensionari și alții.

Abia în 2018–2019, întreprinderile „sociale” informale precum Floare de Cireș au căpătat un cadru legal clar. Aceasta permite tranziția de la o companie comercială obișnuită la o întreprindere socială.

„Deși legea oferă anumite beneficii acestor organizații, codul fiscal nu le recunoaște explicit spațiile sau condițiile preferențiale”, explică Țurcan.

În țară sunt deschise 10-15 întreprinderi sociale, un număr insuficient pentru a impulsiona modificări legislative și fiscale, adaugă specialista. Acest lucru face ca parcursul să devină mai puțin atractiv pentru potențialii antreprenori sociali.

„Ne aflăm, în cele din urmă, într-un cerc vicios”, spune Aliona Țurcan.

Floare de Cireș și alte întreprinderi sociale de inserție au parte, totuși, de unele avantaje: consiliere gratuită din partea autorităților publice, dreptul de a participa la achiziții publice și eligibilitate pentru ajutor de stat prin programe guvernamentale.

De asemenea, aceste organizații primesc sprijin din partea primăriilor, cum ar fi accesul la clădiri sau terenuri publice, promovare, scutiri de taxe și alte stimulente financiare.

În Moldova mai există inițiative precum cea de la Răzeni, și anume întreprinderea de catering „Credem-Eco” de la Bălți. Tatiana Puga, președinta Asociației pentru Formare și Dezvoltare Antreprenorială (AFAD), obișnuia să comande servicii de catering pentru sesiunile de instruire și forumurile de afaceri pe care le organiza.

Observând potențialul de a sprijini integrarea socială și de a dezvolta acest tip de serviciu în regiunea Bălți, AFAD a decis să transforme o întreprindere socială deja creată pentru un alt proiect, Credem-Eco, într-un serviciu de catering cu impact social. Lansat în 2019, acest nou proiect s-a inspirat din modelul de succes al întreprinderii Floare de Cireș.

Fundația Est-Europeană a oferit finanțare pentru lansare, deși „Credem-Eco” a funcționat ca o afacere comercială până în 2022, când a fost înregistrată oficial ca întreprindere socială pentru a avea acces la surse externe de finanțare.

Tatiana afirmă că în prezent Credem-Eco este sustenabilă din punct de vedere financiar. La fel ca Floare de Cireș, majoritatea clienților săi sunt companii și instituții publice. Serviciul are în prezent cinci angajați cu dizabilități dintr-un total de 19 angajați, iar antreprenoarea spune că intenționează să angajeze și mai mulți anul acesta.

Tatiana menționează și ea despre lipsa unui cadru de reglementare specific pentru întreprinderile sociale, deși recunoaște că statutul aduce unele avantaje, în special accesul mai ușor la surse externe de finanțare.

„Oamenii le mulțumesc, le zâmbesc și îi laudă pentru munca lor, iar asta le dă încredere”

Grupul din Răzeni care a contribuit la impulsionarea întreprinderilor sociale în Moldova are planuri mari pentru 2025. În primul rând, planifică să instaleze panouri solare pe clădirea în care funcționează bucătăria de catering, pentru a reduce costurile de energie și pentru a reinvesti economiile în obiective sociale.

Ei speră, de asemenea, să extindă programul de formare de la patru luni, la nouă luni și vor solicita acreditare de la Ministerul Educației în acest sens.

„Uneori, cele patru luni ale cursului nu sunt suficiente pentru ca tinerii să asimileze pe deplin totul”, menționează Sergiu Gurău.

Un alt obiectiv al lor este să continue să ofere vizibilitate angajaților cu dizabilități care muncesc acolo. Asta, spune Sergiu, i-ar face să se simtă apreciați și de încredere.

„Tinerii merg la evenimente de catering și interacționează cu clienții. Oamenii le mulțumesc, le zâmbesc și îi laudă pentru munca lor, iar acest lucru are un impact mare asupra încrederii în sine,” spune Gurău.

De asemenea, în bucătărie tinerii văd rezultatul muncii lor rapid și asta îi ajută să înțeleagă mai clar contribuția pe care o aduc.

„Această combinație, plus dezvoltarea abilităților motorii în bucătărie și un pic de activitate fizică este benefică pentru ei, pentru că le lipsește acest lucru. Acasă adesea li se spune «nu ești bun de nimic, nu te apropia să faci ceva», dar acest mediu le arată că, de fapt, sunt capabili,” adaugă Sergiu Gurău.

Acest material a fost realizat de Moldova.org  în colaborare cu Transitions. La el au contribuit Meenal Thakur, Lucie Černá și Ky Krauthamer, iar versiunea în engleză a materialului a fost publicată pe tol.org. https://tol.org/client/article/jobs-for-life.html